Sufletul trebuie sa moara
Sufletul trebuie sa moara
Sa simta sange si greseala
Sa fie sfasiat cu stinghii ascutite
Sa stea in locuri pervertite
Sa fie calcat in picioare
Si azvarlit intre gunoaie
El nu mai trebuie sa fie
Sa nu existe poezie
Cuvinte mici inlacrimate
Sa stea in locuri blestemate
El trebuie s-auda cum
Se ard organele in fum
Sa simta cum e sa te doara
O gheara-nfipta cu raceala
Sufletul trebuie sa vada
O sinucidere in cada
In apa rosie de sange
S-auda trupuri ce vor plange
Sa simta lepra incurcata
In suferinta aruncata
Sa simta gustul cel slinos
Sa fie strivit ca un os
Sufletul nu trebuie sa stie
El trebuie sa nu mai fie
Pribeag cu noi
Pribeag cu noi nimeni nu este
Noi pribegim printre ferestre
Si sa vedem cum e in loc
De dor si lacrimi sa vezi foc
Noi ne-am iubit intr-o tacere
A stelelor ce-s oglindite
In varfuri lungi inmugurite
Ale copacilor pierduti
Acum si ei tristi si desculti
Via mea
Mi-e deodata dor de tine
De furtuna care vine
Si de campuri reci cu soare
Si de roua din racoare
Frunze cu miros de vin
Ciob de-albastru auriu
Am venit sa stau putin
Am venit prin timp sa vin
Emotie de iarba
Soare, umbra si lumina
Fosnetul uscat din par
Dealuri cu parfum de luna
Tufe cu sclipiri de mar
Sa iubim si noi visarea
S-amintim in voi uitarea
Sa privim cum timpul zboara
Pe o umbra de petala
Vin-o acum tarzie clipa
Cu bataie din aripa
Printre salcii s-amintim
Jurnalul unui pelin
Picaturi galbene din
Aurul ce nu-l mai stim.
Orizont planor
Esti cuvant si esti mirare
Esti o raza trecatoare
Ai venit sa fii. Si esti
In tarile cu povesti
Sunt un vis si sunt o zare
O fantana oarecare
Vin din patria cu vesti
Sa scriu inimi omenesti
Sa aud cum vantul suna
Pe cararile cu ploi
Sa incerc sa strang in mana
Amintirile cu voi
Sunt o ancora cu steag
In taramul meu pribeag
Un pahar uitat in mare
O insula cu picioare
Esti o lume cu sertare
Esti un dor dintr-o uitare
Suntem tot ce nu-ti doresti
Suntem. Sunt eu si tu esti.
Pietrele din sfera
Printre pasajele de verde
In strazile de violet
Ma vad atunci cand eram mare
Pe scarile dintr-un pachet
Avem acum o geometrie
Zambim in noi pe un segment
In care doar strazile noastre
Se-ntersecteaza pe moment
Migdala din gradina mea
S-a spart pe jos in cioburi de cristal
Si cerul negru s-a intors
La margine de ideal
Am liniat intr-o culoare
Extatice figuri de foc
Si din migdalul meu din zare
Ciulinii cresc acum in loc
Sa-mi spuna mie ce te doare
Magnolia mea
Pentru mine, pentru noi
Sa schimbam lumea in bine
Sa fie totul ca prin sine
Sa fie totul bine
Frumusetea sa fie o floare
Dragostea o emotie schimbatoare
Sa fie totul o copilarie
O joaca, o prostie
Si copiii sa fie si ei
Niste mici porumbei
Care fac numai prostii
Sa existe multe simpatii
Si multe lacrimi
De apa
Pe flori
Sa fie un curcubeu
plin de culori
Iluzie de libelula
Eu sunt o parere
O stranie inviere
Sunt fericirea unor ochi
Si a unor emotii
despre ceva
Sunt candva
Sunt pentru a vedea
Pentru a strange in brate o floare
Sunt. Si totul moare
Si pe nimeni nu doare
Durerea nu e de pe aceasta lume
ea vine de undeva
De unde alti copii ar exista
Si ne-am juca cu ei
Daca ar mai fi locuri cu iarba galbena, uscata si mare
Sunt si eu. Sunt oare ?
Poate exista miscare
Si fotografiere
Printre stele
Exista reci lumini
Pe tarana sunt mari bulgari plini de praf
Frunzele scriu cu poligraf
Mierlele canta o poveste mica
Povestea lor…
Lumea ar fi…
A copiilor…
Exista nori, exista un nor
Exista o forma de navigator
si una de dromader
Toate scriu povesti pe cer
Cerul nu se poate vedea
Decat atunci cand zambeste un copil
Dar cum peste tot sunt zgarie-nori
si munti
In loc de poienite si flori…
Eu…
Voi fi si eu
Voi fi atat. Hai sa plecam in vis
Eu sunt…
Eu sunt pentru mine
Pentru tine, pentru oricine
Sunt ce nu poate fi
Sunt pentru flori
Pentru noi
Eu sunt o visare
Peste pod, o plimbare
O barca pe rau
Sunt parul meu plin de grau
Sunt pentru ploi
Sunt pentru ca picura apa
Sunt pentru ca e roua
Pentru ca picura si ploua
Pentru a strange in brate o floare
O stranie inviere
Eu sunt o parere
Universul in dungi
Nu exista iubire
Pentru noi nu exista
decat o amintire
Atat mai putem fi
pentru noi, niste copii
Care au fost candva
In poezia mea
Acum nu mai e nimic
Nici macar disperare
Nici o sinucidere trista
Nu mai e nimic.
Nimic nu exista
Sentimentele negative
flutura intre ele pe o strafulgerare
A mintii mele imaginare
Totul e o copie nereusita
A unei lumi ce parea
a fi fost candva fericita
Vor trece mai departe tramvaie
Lucruri fara sens
Cuvinte goale
Emotiile unor vieti ciudate
Intre oameni incurcate
Viata pare a fi o prostie
O izolare trista intr-o poezie
Intr-un loc care imi placea mie
Vreau sa vina o data timpul
Cand ma voi plimba cu tine
In visul meu ce nu este
Decat o stranie poveste
Care nu exista nici ea.
Se pare ca nu exista nici viata mea
Nimic nu poate fi, exista
Toate visele se sinucid intre ele
Emotiile se arunca de pe schele
Oamenii nu mai stiu nimic…
Nici nu sunt.
A existat vreodata iubire ?
Oricum toti se ascund.
Iluziile vin peste tot
Neexistenta lumii ne da de gandit
Chiar daca iubim,
Murim intr-un sfarsit
A existat o vreme cand tu ai zambit
Cand eu am inceput sa plang
Cand as fi crezut
Ca exista un timp fericit.
Totul a incetat. Inainte sa fie ceva…
Era odata copilaria mea…
Si atunci credeam
Ca pot iubi si ca pot sa stau
Intr-un loc unde randunelele zburau
Ca exista doua aripi
care zboara fericite
Pe campiile unde
toate visele zboara impreuna
Si unde alti copii se tin de mana
Pot zambi
Si fericiti pot fi.
Nu vor mai exista multi copii
Cel putin copii palizi cu parul cenusiu
Brunet sau blond
Ei demult
nu mai sunt fericiti
Pentru ei nici n-au existat parinti
Pentru noi ar exista ceva
Dar nu mai e nimic.
Totul e un sfarsit
un vis neimplinit
Hai sa murim si noi
Hai sa fim noi doi
Fiecare cu preocuparea sa
Cu visul de a visa
Hai sa aruncam si visele
Sa omoram toate sentimentele
Sa nu mai existe nimic frumos
Oricum universul nu exista
Mai spunem din cand in cand o vorba goala
Visul era speranta mea
Care s-a sinucis.
Totul zboara…
Pace totala.
Sunt frumos si adipos
Sunt un pinguin mofturos
Uita-te si tu la Laura
Nu vezi ce frumusica e ?
Tesutul adipos
Te face sanatos
Te face sa visezi un porc pufos
Si un carnat gustos
Un obraz cu soriciu gros
Fetelor decat sa fiti schelete
Sa zburati de pe biciclete
Decat sa fiti anorexice si triste
Mai bine fiti ACTRIsTE
Si din cand in cand adipoase
Ca focile frumoase
Pe care macelarii le taie
Ca sa faca pantofi de piele
Cand aprind un foc de surcele
sa-si friga slaninele
Ca sa manance si Cutulache
Ca si lui ii place
Sa se-ndoape cat mai tare
Ca sa aiba tenul curat
Fara riduri si imaculat
Nu fiti fraiere fetelor
Cu anorexia
Va apuca gelozia
Ca nu aveti ce roade.
Pana si Grivei roade oase
Asa ca nu fiti proaste
Puneti mana si mancati
Mai ales vitamine
Glucide si proteine
Ca sesiunea vine
Saniuta fuge
si tot asa
ne salutam cu pa pa.
